Doi poliţai patrulau prin cartierul inginerului Ionescu. Domnul inginer iese cu gunoiul pe la miezul nopţii. Un poliţai zice:
– Ghiţă, uite un spion!
– Nu, bă, e unu’ cu gunoiu’!
– Ba e spion! Mă duc să-i cer actele.
Se duce organul la dl.inginer:
– Actele dv., vă rog!
– Ce acte, dom’le, am ieşit cu gunoiu’!
– Eşti spion! Mergi la secţie.
– Dom’le, sînt ing. Ionescu, stau în blocu’ ăsta, la apartamentu’ 8.
– Ghiţă, du-te la asociaţie şi verifică!
Se duce Ghiţă şi vine fuga înapoi:
– Nu locuieşte nici un ing. Ionescu la ap.8.
Merg ei la secţie, dl. inginer tot face gălăgie că stă la ap. 8. Îl mai trimite şefu’ pe Ghiţă încă o dată la asociaţie să mai verifice, acelaşi rezultat: nici un ing. Ionescu la ap.8. A doua zi de dimineaţă, apare şeful poliţiei, vecin de scară cu ing. Ionescu. Aude povestea şi îl eliberează pe inginer. Inginerul merge supărat direct la asociaţie. Administratoru’ nici nu-l lasă să deschidă gura:
– Domnu’ Ionescu, aveţi probleme. V-a căutat poliţia de 2 ori, da’ le-am spus că nu staţi aici.
——-
Suna soneria. Sotia disperata se roaga:
– Doamne fa sa dispara amantul, iar sotul sa nu stie nimic. La care un glas din inalturile cerului spune:
– Bine, fie…te scap… dar cand o sa mori o sa ti se traga de la apa. Sotia a fost bucuroasa ca a scapat de amant, gandindu-se ca in ceea ce priveste apa…va avea grija si se va feri. Peste un timp apare o oferta de nerefuzat pentru o croaziera pe mare, impreuna cu toate prietenele ei. Se duce femeia in excursie, cand deodata incepe o furtuna. Femeia iar se roaga:
– Doamne, stiu ca mi-ai spus ca o sa mor din cauza apei…dar acum, gandeste-te… sunt atatia oameni nevinovati…pentru mine o sa omori toti oamenii de pe acest vas? La care glasul raspunde:
– De-ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toate…
——-
Un bărbat își trimite copilul să pună o scrisoare în cutia poștală, apoi își amintește că nu trecuse adresa destinatarului pe plic. Se întoarce puștiul acasă:
– Ai pus scrisoarea în cutie?
– Da!
– Păi tu nu ai văzut că nu avea adresa scrisă pe ea?
– Ba da, dar am crezut că nu vrei să știu eu cui ai trimis-o
——-
Sotul si sotia, romani, sunt pentru prima data la un restaurant, in Paris. Se apropie chelnerul de ei, le da meniul – totul e in franceza.
Sotul incearca sa faca o comanda:
– Silvuple, le carne, le paste, le cartofi, le paine, le vin.
Chelnerul aduce tot ce a comandat.
Sotul, multumit, ii zice sotiei:
– Vezi, draga mea, ma descurc bine cu franceza, ai fi ramas flamanda fara mine!
La care chelnerul:
– Ati fi ramas flamanzi amandoi, daca nu eram eu din Le Botosani!