Am mers acum doua zile la posta din cartier (mai exact oficiul postal nr. 5) sa ridic un premiu castigat la un concurs desfasurat pe facebook de editura Amaltea. Castigasem o carte ("Milionarul de langa noi" – secretele surprinzatoare ale marilor bogatasi, editura Amaltea).
Era ora 10. In fata mea se aflau la rand, fiecare cu alta problema (alocatii, pensii, facturi, colete etc …) 32 de persoane pe care le-am numarat una cate una. In timp ce ma gandeam ce sa fac, daca sa mai raman sau nu, in spatele meu mai se adunasera inca 13 persoane si … un catel, pe care stapana cu greu il stapanea.
Incerc, facand pasi timizi spre singurul ghiseu deschis (!!!!) sa-i sugerez, singurei oficiante, sa mai cheme un ajutor, caci eram deja prea multe persoane.
Bineinteles, nu primesc niciun raspuns. Doar "colegii de suferinta" imi spuneau ca asa este mereu, indiferent de zi sau de ora, pierzi cel putin 2-3 ore, poate chiar mai mult, depinde de cat de repede se misca doamna de la ghiseu.
Incerc sa ma uit dincolo de geamul despartitor al ghiseului. O alta functionara vorbea la telefon, iar o alta matura pe jos. Cand doamna cu telefonul a terminat de vorbit s-a asezat la un calculator si a inceput sa butoneze ceva numai de ea stiut (cam 2 ore, caci atat am stat eu).
In rest, cei asezati militareste la rand, erau din cand in cand certati ca fac prea multa galagie ("si se lucreaza cu bani") sau suna prea des telefoanele si deranjeaza.
Ne-am insusit criticile si ne-am asteptat randul in liniste, mutandu-ne de pe un picior pe altul, citind de zeci de ori afisele lipite pe ghiseele inchise si privind la singura fiinta fericita din acel loc, catelul doamnei, din spatele meu care se intinsese pe jos si adormise.
