Inca de la inceput vreau sa-mi cer scuze ca n-am apucat sa public acest articol ieri. N-am avut nici timp, nici chef.
In fine, sa trecem la lucruri mai serioase si sa revenim la oile noastre. Dupa cum va ziceam, ieri dimineata am fost la Muzeul Delta Dunarii din Tulcea, dupa care am plecat spre un sat din apropierea rezervatiei, mai exact Valea Nucarilor, unde avea sa stam 2 zile (putin, dar unii trebuie sa mai ajunga si la munca).
Dupa debarcare si o masa copioasa, am purces spre a cerceta satul si locurile de pescuit.
Nu sunt foarte multe de vazut in sat insa daca vreti sa mergeti sa pescuiti, va recomand sa o faceti cu o masina, bicicleta, motocicleta, orice. In fine, eram in plimbare si nu stiam cat este de mers, dar va spun sincer sunt cativa kilometri buni de mers.
Vremea parea ca tine cu noi cand am plecat de acasa, insa ne-am cam inselat. Dupa vreo 5-6 de km de mers, am observat ca norii negrii au pus stapanire pe cerul albastru iar vantul care batea din ce in ce mai tare prevestea o “mica” furtuna. Nu aveam sanse de scapare, asa ca ne-am continuat drumul pe canal.
La intoarcere ne-a cam udat, iar incercarile noastre de a ne adaposti prin tufisuri au esuat. Udati pana la piele si plini de noroi am plecat spre casa.
Daca tot eram uzi si murdari, nu am ezitat sa sarim in toate baltile de pe marginea drumului.
PS: imi cer scuze din nou, dar abia am reusit sa termin acest articol. E 11:30 si sunt inca pe drum.
